Browsing by Author "Ermicioi, Nina"

Now showing 1 - 3 of 3
  • Thumbnail Image
    Item
    КИТАЙСКАЯ МУДРОСТЬ И КАТЕГОРИИ АЗИАТСКОГО ТЕАТРА В ДРАМАТУРГИЧЕСКОМ ИЗМЕРЕНИИ БЕРТОЛЬТА БРЕХТА
    (AMTAP, 2024) Ermicioi, Nina; Târțău, Svetlana
    Există o opinie conform căreia modul în care Bertolt Brecht și-a creat teatrul este comparabil cu construcția Marelui Zid Chinezesc. Acest articol interpretează esența acestei analogii într-un mod special. De fapt, dimensiunea dramaturgică a lui Brecht este de neconceput fără o componentă orientală. Exemple de citare a gândirii chinezești antice se regăsesc în lucrarea „Omul cel bun din Seciuan”. În același timp, estetica, unicitatea stilistică și metodele de exprimare scenică caracteristice performanțelor artiștilor chinezi sunt parțial reflectate în materialul dramaturgic. Cuvinte-cheie: gândirea chineză antică, Confucius, Mencius, Zhuang Zhou, citare, efectul distanţării, pantomimă There is an opinion that the way Bertolt Brecht created his theatre is comparable to the construction of the Great Wall of China. This article interprets the nature of this analogy in a special way. In fact, Brecht's dramaturgical dimension is inconceivable without an Eastern component. Cases of quoting ancient Chinese thought are found in the work «The Good Person of Szechwan». At the same time, the aesthetics, stylistic uniqueness and methods of stage expression inherent in the play of Chinese artists are partly reflected in the dramaturgical material. Keywords: ancient Chinese thought, Confucius, Mencius, Zhuang Zhou, citation, V-effect, pantomime
  • Thumbnail Image
    Item
    РЕФОРМУЛИРОВАНИЕ ТЕАТРАЛЬНОГО ЯЗЫКА В КОНТЕКСТЕ ВЗАИМООТНОШЕНИЙ ЗАПАДНОГО И ВОСТОЧНОГО ИСПОЛНИТЕЛЬСКОГО ИСКУССТВА
    (AMTAP, 2024) Ermicioi, Nina; Târțău, Svetlana
    În acest articol, autorii încearcă să definească noi calități ale limbajului teatrului european, a cărui reformulare a fost facilitată de mijloacele plastice de exprimare actoricească împrumutate din teatrul asiatic. Grație teoriilor lui Artaud și Craig, dramaturgiei lui Claudel și Yeats, precum și practicilor lui Stanislavski, Brecht, Grotowski, Mnouchkine, Barba, Vasiliev și Okhlopkov, codul teatrului occidental modern a fost reînnoit sub aspectul plasticității psihologice a actorului. Textul într-un spectacol încetează să mai fie un instrument de transmitere a sensului. În schimb, prin gesturi, mișcare și dans, există posibilitatea de a atinge culmile gândirii autorului. In this article, the authors attempt to define new qualities of the language of the European theatre, whose reformulation has been facilitated by the plastic means of acting expression borrowed from the Asian theatre. Thanks to the theories of Artaud and Craig, the dramaturgy of Claudel and Yeats, and the practices of Stanislavski, Brecht, Grotowski, Mnouchkine, Barba, Vasiliev and Okhlopkov, the code of the modern Western theatre has been renewed in terms of the actor's psychological plasticity. The text in a performance ceases to be an instrument for conveying the meaning. Instead, through gestures, movement and dance, there is the possibility of reaching the heights of the author's thought.
  • Thumbnail Image
    Item
    «ЭПОХА ОТКРЫТИЯ» ВОСТОЧНЫХ ТЕАТРОВ: ГОРДОН КРЭГ, ВСЕВОЛОД МЕЙЕРХОЛЬД
    (AMTAP, 2023) Ermicioi, Nina; Târțău, Svetlana
    Interesul faţă de teatrul oriental, ca sursă a idealurilor uitate ale civilizaţiilor antice, a început să capete amploare în Europa în prima jumătate a secolului XX. Unul dintre primii cugetători teatrali, care a luat cursul spre tradiţiile Orientului, a fost Gordon Craig, pentru care teatrul din Orient a devenit un generator de gânduri asociate cu eliberarea jocului actoricesc de caracterul spontan al izbucnirilor emoţionale. Descoperirile făcute sub influenţa practicii teatrale orientale au determinat direcţia de gândire teatrală ulterioară a lui Gordon Craig. La rândul său, Vsevolod Meyerhold a sintetizat tehnicile actoriceşti ale teatrului Kabuki şi ale dramei europene. In Europe, the interest towards the oriental theatre, as the source of the forgotten ideals of ancient civilizations, had been beginning to rise in the first half of the 20th century. Gordon Craig was one of the first theatrical thinkers who had taken a course to the traditions of the East. The experience of the Eastern theatre had become for him a generator of thoughts related to the actor’s liberation from the random nature of emotional outbursts during the acting. Discoveries influenced by the Eastern theatrical practice had been determining the direction of Gordon Craig’s subsequent theatrical thinking. In his turn, Vsevolod Meyerhold synthesized the Kabuki’s acting techniques and European drama.