Repozitoriul Instituțional AMTAP
Repozitoriul Instituțional al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Institutional Repository of the Academy of Music, Theatre and Fine Arts
RI al AMTAP este o arhivă electronică instituțională cu acces deschis, cumulativă, cu depozitare de lungă durată, în vederea acumulării, stocării, conservării și diseminării rezultatelor activității științifice și didactice ale Academiei.
Scopul RI este crearea și gestionarea unui sistem unic, fiabil de arhivare a rezultatelor activității științifice șididactice ale AMTAP care acumulează, stochează, conservează și diseminează producția științifică a Academiei pe termen lung, cu acces deschis.
Obiectivele RI:
- Extinderea accesului la rezultatele cercetărilor științifice instituționale;
- Promovarea cercetărilor și a cercetătorilor AMTAP în spațiul informațional național și global;
- Îmbunătățirea comunicării științifice și creșterea transparenței;
- Sporirea vizibilității, competitivității și impactului rezultatelor cercetărilor științifice la nivel national și international;
- Majorarea numărului de citări a publicațiilor științifice.
Communities in DSpace
Select a community to browse its collections.
Recent Submissions
HIBRIDITATE CORPORALĂ ȘI PREZENȚĂ PARTAJATĂ ÎN TEATRUL DE ANIMAȚIE CONTEMPORAN
(AMTAP, 2025) Strungaru, Daniela; Târțău, Svetlana
Articolul investighează modul în care hibriditatea corporală și prezența partajată configurează o paradigmă performativă emergentă în teatrul de animație contemporan. Inițial, sunt fundamentate conceptele de corp hibrid și prezență partajată, prin prisma teoriilor performative și antropologice, cu accent pe relația actor – păpușă. Ulterior, demersul propune o abordare interdisciplinară a corporalității și performativității în creațiile scenice europene, evidențiind diversitatea formelor hibride și a prezenței partajate. Cercetarea evidențiază modul în care actorul și păpușa configurează împreună o corporalitate hibridă, ce transcende granița dintre uman și non-uman. Studiul demonstrează că hibriditatea corporală și prezența partajată constituie principii definitorii ale teatralității de animație actuale, contribuind la extinderea gramaticii scenice și la redefinirea noțiunilor de prezență, identitate și agențialitate performativă.
The article investigates how bodily hybridity and shared presence configure an emerging performative paradigm in the contemporary animation theatre. Initially, the concepts of hybrid body and shared presence are grounded within performative and anthropological theories, with emphasis on the actor–puppet relationship. Subsequently, the study advances an interdisciplinary approach to corporeality and performativity in European stage creations, highlighting the diversity of hybrid forms and shared presence. The research underscores how the actor and the puppet together configure a hybrid corporeality that transcends the boundary between the human and the non-human. The study demonstrates that bodily hybridity and shared presence constitute defining principles of current animation theatricality, contributing to the expansion of scenic grammar and to the redefinition of notions of presence, identity, and performative agency.
EXPLORAREA POTENȚIALULUI RITUALIC ȘI SIMBOLIC AL SĂRBĂTORII SÂNZIENELOR ÎN SPECTACOLUL DE TEATRU
(AMTAP, 2025) Băncilă, Corina
Lucrarea propune o explorare interdisciplinară a imaginarului Sânzienelor, sărbătoare cu rădăcini profunde în cultura tradițională românească, văzută ca un punct de întâlnire între mit, ritual și expresie performativă. Studiul se înscrie în cercetarea mea doctorală și fundamentează demersul de elaborare a spectacolului Noaptea de Sânziene, investigând potențialul scenic al acestei tradiții. Analiza comparativă a unor texte literare și dramatice – „Noaptea de Sânziene” de Mircea Eliade, „Nopțile de Sânziene” de Mihail Sadoveanu și nuvela „Drăgaica” de Fănuș Neagu – urmărește modul în care elementele mitologice și ritualice sunt integrate în structura operei și pot genera forme performative contemporane. Analiza relevă că literatura devine un spațiu de mediere între tradiție și creația scenică, oferind modele de articulare a simbolurilor, a corporalității și a tensiunii dintre profan și sacru.
The paper proposes an interdisciplinary exploration of the imagery of Sanziene, a celebration with deep roots in traditional Romanian culture, seen as a meeting point between myth, ritual, and performative expression. The study is part of my doctoral research and forms the basis for the development of the performance „Noaptea de Sanziene”, investigating the theatrical potential of this tradition. The comparative analysis of the literary and dramatic texts: „Noaptea de Sanziene”by Mircea Eliade, „Nopțile de Sanziene”by Mihail Sadoveanu, and the short story „Dragaica”by Fanuș Neagu– examines how mythological and ritualistic elements are integrated into the structure of the work and can generate contemporary performative forms. The analysis reveals that literature becomes a space of mediation between tradition and theatrical creation, offering models for articulating symbols, corporeality, and the tension between the profane and the sacred.
SEMIOTICA NONVERBALULUI ÎN MONODRAMĂ: ASPECTE TEORETICE
(AMTAP, 2025) Triboi, Olga; Târțău, Svetlana
Articolul analizează rolul fundamental al comunicării nonverbale în construcția discursului scenic al monodramei contemporane. Studiul investighează trei direcții majore: raportul dintre tăcere și corporalitate, funcția gestului ca „text performativ” și dinamica relației dintre spațiu, obiect și corp în absența partenerului de scenă. Pornind de la teoriile lui Ray L. Birdwhistell, Rudolf Laban, Lehmann, Erving Goffman, Konstantin Stanislavski, Antonin Artaud și Erika Fischer-Lichte, articolul demonstrează că monodrama dezvoltă o logică semiotică proprie, în care corpul actorului devine principalul generator de sens, iar elementele nonverbale capătă o autonomie dramaturgică și performativă. Concluzia subliniază faptul că nonverbalul nu doar completează discursul verbal, ci îl reconfigurează, transformând monodrama într-un spațiu privilegiat al expresivității corporale și al teatralității postdramatice.
The article examines the fundamental role of nonverbal communication in constructing the scenic discourse of contemporary monodrama. The study explores three main dimensions: the relationship between silence and corporeality, the function of gesture as a “performative text”, and the dynamics of the interaction between space, object, and body in the absence of a scene partner. Drawing on the theories of Ray L. Birdwhistell, Rudolf Laban, Lehmann, Erving Goffman, Konstantin Stanislavski, Antonin Artaud, and Erika Fischer-Lichte, the article demonstrates that monodrama develops its own semiotic logic, in which the actor’s body becomes the primary generator of meaning, and the nonverbal elements acquire dramaturgical and performative autonomy. The conclusion emphasizes that nonverbal communication does not merely complement the verbal discourse but reconfigures it, making monodrama a privileged space for corporal expressivity and post-dramatic theatricality.
POEZIA LUI FRIEDRICH RÜCKERT ÎN CICLUL VOCAL MYRTHEN, OP. 25 DE ROBERT SCHUMANN
(AMTAP, 2025) Ghimbovscaia, Anastasia
Poezia lui Friedrich Rückert reprezintă un patrimoniu nu doar pentru literatura universală, ci și pentru arta muzicală. Creațiile marelui poet german au fost alese să fie puse pe muzică de către Johannes Brahms, Franz Schubert, Hugo Wolf, Richard Strauss, Clara Schumann, Robert Schumann, Gustav Mahler și mulți alții. În atenția autorului este ciclul vocal „Myrthen”, op. 25 de Robert Schumann, semnat în anul 1840 pe versurile poeților europeni F.Rückert, W.Goethe, G.Byron, J.Mosen, H.Heine, Th.Moore, R.Burns și C.M. Fanshawe. Fiind alcătuit din douăzeci și șase de cântece, unde fiecare miniatură vocală este o compoziție independentă, „Myrthen” devine o adevarată paletă de armonii și sentimente, care prin limbajul său muzical ne deschide lumea poeziei europene. Autorul propune o analiză a particularităților conceptuale și interpretative ale lieduri-lor, scrise pe versurile lui Friedrich Rückert („Widmung”, „Lied der Braut №1”, „Lied der Braut №2”, „Aus den östlichen Rosen”, „Zum Schluss”), dar și ideilor componistice individuale ale lui Robert Schumann.
Friedrich Rückert’s poetry represents a patrimony not only for world literature, but also for musical art. The creations of the great German poet were chosen to be set to music by Johannes Brahms, Franz Schubert, Hugo Wolf, Richard Strauss, Clara Schumann, Robert Schumann, Gustav Mahler, and many others. In the center of the author’s attention is the vocal cycle ”Myrthen”, op. 25, by Robert Schumann written in 1840 on the poems o the European poets F. Rückert, W. Goethe, G. Byron, J. Mosen, H. Heine, Th. Moore, R. Burns and C. M. Fanshawe. Consisting of twenty-six songs, in which each vocal miniature is an independent composition, ”Myrthen” becomes a true palette of harmonies and emotions that, through its musical language, opens up the world of European poetry to us. The author aims to analyze the conceptual and interpretative features of the lieder written to verses by Friedrich Rückert (”Widmung”, ”Lied der Braut №1”, ”Lied der Braut №2”, ”Aus den östlichen Rosen”, ”Zum Schluss”), as well as the individual compositional ideas of Robert Schumann.
АРХИВ ПАМЯТИ: КУЛЬТУРНЫЕ СЛОИ И ЭСТЕТИЧЕСКИЕ ДИАЛОГИ В МУЗЫКЕ ГЕННАДИЯ ЧОБАНУ
(AMTAP, 2025) Putina, Anastasia
În creația simfonică a lui Ghenadie Ciobanu diferite epoci și universuri stilistice intră într-un dialog estetic unic. Metafora „arhivă a memoriei” reflectă particularitățile gândirii sale artistice, sugerând un spațiu în care codurile culturale sunt conservate, reinterpretate și actualizate. Articolul examinează metodele prin care compozitorul lucrează cu materialul istorico-cultural și modalitățile de formare a unui spațiu artistic stratificat. În centrul cercetării se află lucrările „Moment bacovian”, „Codul Enescu”, „Cântări orientale”. „Închinare lui Dimitrie Cantemir” și „Un viaggio immaginario”, în care relațiile intertextuale reprezintă un element important al gândirii conceptuale. Gh. Ciobanu construiește un sistem original de interacțiune a straturilor culturale, reunind surse literare, istorico-muzicale și etnoculturale. El evită citarea directă, utilizând modelarea stilistică, aluziile tematice, cvasicitarea și reconstrucția structurilor logice și a modelelor intonaționale caracteristice diferitelor tradiții.
In the symphonic works of Ghenadie Ciobanu, different historical epochs and stylistic layers enter into a distinctive aesthetic dialogue. The metaphor of the “archive of memory” reflects the specific features of the composer’s artistic thinking, suggesting a space in which cultural codes are preserved, reinterpreted, and actualized. The article examines the composer’s methods of working with historical and cultural material, as well as the ways of shaping a multilayered artistic space. The focus of the study is on the works Moment bacovian, Codul Enescu, Cântări orientale. Închinare lui Dimitrie Cantemir and Un viaggio immaginario, in which the intertextual relationships function as an essential component of conceptual thinking. G. Ciobanu constructs an original system of interaction between cultural layers by integrating literary, music-historical, and ethno-cultural sources. He avoids direct quotation, instead employing stylistic modeling, thematic allusions, quasi-quotation, and the reconstruction of logical structures and intonational models characteristic of different traditions.