Browsing by Author "Gaju, Emil"
Now showing 1 - 1 of 1
Results Per Page
Sort Options
Item REFLECȚII ASUPRA EXEGEZEI SCENICE ÎN SFERA REGIEI CONTEMPORANE(AMTAP, 2024) Gaju, EmilÎnceputul secolului XX, datorită unor personalități remarcabile ale teatrului universal, postează regia în funcția ei primordială în arta teatrală. Voi încerca succint, iertat să-mi fie laconismul, să trec în revistăunele nume de referință care au dat contur și valoare acestei profesii-cheie. Fără aportul înaintașilor nu vom înțelege căile de dezvoltare și avatarurile, metamorfozele și dialectica dezvoltării dinamice a acestei minunate vocații artistice. La fel de importantă este și o altă componentă – scenografia. În treacăt fie spus, au fost exponenți ai acestei profesii care au încercat să dovedească dominația ei în teatru. Succesele au fost răzlețe și needificatorii. O scenografie (o arhitectură scenică) bună în sine nu este, implicit, și un factor pozitiv în actul teatral. Scenografia trebuie să fie o parte componentă organică, care ajută la realizarea conceptului de bază a spectacolului, care îl ajută și pe actor să se manifeste și să se realizeze. Ea trebuie să pună în valoare ideea, subiectul, sensurile ascunse, forțele latente, valențele spectacolului dat.Desigur, sunt încă destule nume răsunătoare în regia românească și fiecare în parte ar merita un studiu minuțios și amănunțit. Cuvinte-cheie: teatru universal, regie contemporană, artă teatrală, arhitectură scenică The beginning of the 20th century, thanks to some great personalities of the Universal Theatre, places Directing in its primary function in Theater Art. I will try to be brief, forgive my brevity, to review the great names that gave shape and value to this profession that has become a key one. Without the contribution of the ancestors, we will not understand the development paths and avatars, metamorphoses and dialectics of the dynamic development of this wonderful artistic vocation .Equally important is another component – scenography. In passing let it be said, there were exponents of this profession who tried to prove its dominance in the theater. Successes have been sporadic and unedifying. A good scenography (stage architecture) in itself is not implicit and a positive factor in the theatrical act. It has to be an organic component that helps realize the basic concept of the show that also helps the actor to manifest and realize himself. It must highlight the idea, the subject, the hidden meanings, the latent forces, the valences of the given performance. Of course, there are still enough resounding names in Romanian directing and each of them would deserve a thorough and detailed study. Keywords: universal theater, contemporary directing, theater art, scenic architecture