Tema abordată în prezenta lucrare corelează exigențele înaintate de societate şi concepţia contemporană despre menirea universităţilor. Raportul cultură – ştiinţă este explicat de autor prin unghiul de vedere al ştiinţelor socio-umane, în special al ştiinţei sociologice. În lucrare se fac referinţe asupra rolului activ al ştiinţei în educaţie. Este consemnată atribuţia importantă a educatorului, ca purtător al mesajului ştiinţifico-cultural, în formarea ştiinţifico-morală a tineretului.