În articol se analizează Sonata pentru vioară și pian de L. Gurov din punct de vedere al interpretării sale artistice. Autorul își propune să dezvăluie trăsăturile originale ale acestei lucrări, care se manifestă în special în utilizarea materialului folcloric. Sunt analizate în detaliu structura intonațional-tematică a compoziției, raportul dintre partidele viorii și pianului, sunt oferite recomandări metodice. Se ajunge la concluzia că Sonata pentru vioară și pian de L. Gurov este un exemplu tipic al genului, iar inovația sa constă în sinteza conținutului filozofic profund, compoziție originală și interpretarea convingătoare a ansamblului de vioară și pian.