3. Articole
Permanent URI for this collection
Browse
Recent Submissions
Item TERAPIA IDENTITĂȚII NAȚIONALE PRIN ARTA CINEMATOGRAFICĂ. CREAȚIA REGIZOAREI LEONTINA VATAMANU(AMTAP, 2025) Zaporojan, Radu-DumitruDe la declararea independenței Republicii Moldova în 1991, societatea moldovenească a trecut printr-o transformare economică, identitară și culturală. Republica Moldova și-a dobândit și dreptul la o cinematografie liberă, fără resurse financiare, dar cu oameni dornici să aducă dreptate și să spună lucrurilor pe nume. Regizoarea Leontina Vatamanu face parte din acea nouă generație de cineaști intelectuali și independenți care au decis să trateze rănile trecutului prin intermediul artei cinematografice. Acest scurt studiu face o paralelă dintre activitatea cinematografică actuală a regizoarei Leontina Vatamanu și modul în care filmele sale documentare reușesc să contribuie la crearea unui dialog public și artistic despre traumele pe care conștientul colectiv le-a suprimat mulți ani sau a ezitat să vorbească. Operele cinematografice ale Leontinei Vatamanu fac parte din terapia identității naționale în spațiul românesc și mai ales în spațiul dintre Nistru și Prut. From the independence of the Republic of Moldova in 1991, the Moldovan society passed through an economical, identity and cultural reset. The Republic of Moldova also gained the right to have a free cinematography, without financial resources - but with people willing to do justice and talk plainly. Film director Leontina Vatamanu is part of that new generation of intellectual and independent filmmakers that decided to express themselves and treat the wounds of the past through the art of cinema. This short study makes a parallel between Leontina Vatamanu’s current filmmaking activity and the ways in which her documentary films manage to contribute to the creation of a public and artistic dialogue about the traumas that the collective consciousness have suppressed for years and hesitated to talk about. The cinematic creations of Leontina Vatamanu are part of the national identity therapy in the Romanian space, and in particular, between the Dniester and the Prut space.Item EXPRESIVITATEA ACTORULUI ÎN SPECTACOLUL-MONODRAMĂ: TEHNICI ȘI MIJLOACE ARTISTICE(AMTAP, 2025) Triboi, Olga; Târțău, SvetlanaÎn spectacolul-monodramă actorul este principala sursă de comunicare a mesajului artistic și singura prezență pe scenă. De aceea, tehnicile și mijloacele de expresivitate sunt esențiale pentru a capta atenția publicului și pentru a transmite intensitatea emoțională și complexitatea textului. Aceste tehnici includ o gamă largă de instrumente teatrale, de la vocalitate și mișcare până la folosirea simbolurilor și interacțiunea cu publicul. Monodramele moderne au evoluat semnificativ și sunt caracterizate printr-o concentrare profundă asupra psihologiei personajului și a mesajului transmis. Actorii folosesc unele tehnici de interpretare bazate pe teoriile și practicile lui Stanislavski, Mihail Cehov sau metoda Lee Strasberg. În articol acestea sunt analizate din punct de vedere a tehnicilor și instrumentelor folosite de actori în unele spectacole realizate în Republica Moldova, cum ar fi: „Astro-remisie” de A. Roșca-Ichim, regia D. Acriș; „Maria Tănase. Aș muri, moartea nu-mi vine” de N. Cozaru de la TNME „ADI” de C. Cheianu, regia D. Gherghel, și „O zi din viața lui Helen” de H. Peschina, regia S. Chiriac de la TEI. In the monodrama performance, the actor is the main source of communication of the artistic message and, the only presence on stage. Therefore, the techniques and means of expressiveness are essential to capture the audience's attention and to convey the emotional intensity and complexity of the text. These techniques include a wide range of theatrical instruments, from vocality and movement to the use of symbols and interaction with the audience. Modern monodramas have significantly evoluated and are characterized by a deep focus on the psychology of the character and the message transmitted. The actors use some interpretation techniques based on the theories and practices of Stanislavski, Michail Chekhov or the Lee Strasberg method. The article analyzes the techniques and tools used by the actors in some performances produced in the Republic of Moldova, such as: "Astro remisie" by A. Roșca-Ichim, directed by D. Acriș; "Maria Tănase. I Would Die Death Doesn't Come to Me" by N. Cozaru from TNME; "ADI" by C. Cheianu, directed by D. Gherghel and "A Day in the Life of Helen" by H. Peschina, directed by S. Chiriac from TEI.Item SPECIFICITATEA LIMBAJULUI SCENIC ÎN TEATRUL DE ANIMAȚIE CONTEMPORAN(AMTAP, 2025) Strungaru, Daniela; Târțău, SvetlanaLucrarea explorează specificitatea, evoluția și caracteristicile distincte ale limbajului scenic în teatrul de animație european, cu accent pe ultimele trei decenii. Capitolul introductiv fundamentează limbajul scenic ca un ansamblu complex de semne vizuale și auditive, subliniind interacțiunea sinergetică a elementelor constitutive. Se evidențiază idiomatismul intrinsec al păpușilor și capacitatea lor de a comunica dincolo de cuvânt. Capitolul secund analizează inovațiile tehnice, incluzând integrarea multimedia, animatronica, realitatea virtuală și augmentată, alături de tendințele artistice precum deconstrucția narativității, accentul pe materialitate, vizibilitatea animatorului și interactivitatea. Rezultatele evidențiază ascensiunea unui limbaj scenic hibrid și complex, care îmbină formele artistice tradiționale cu inovațiile tehnologiei moderne, redefinind estetica genului. Concluziile afirmă cu fermitate eforturile constante ale teatrului de a se reinventa și de a experimenta, pentru a dezvolta un limbaj relevant și universal, în contextul cultural actual. This paper explores the specificity, evolution, and distinct characteristics of stage language in the European puppet theatre, with a focus on the last three decades. The introductory chapter establishes stage language as a complex ensemble of visual and auditory signs, underscoring the synergistic interaction of its constituent elements. The intrinsic idiomatism of puppets and their capacity to communicate beyond words are highlighted. The second chapter analyzes technical innovations, including the multimedia integration, animatronics, virtual and augmented reality, alongside of artistic trends such as narrative deconstruction, the emphasis on materiality, animator visibility, and interactivity. The findings reveal the rise of a hybrid and complex stage language that blends traditional artistic forms with modern technological innovations, redefining the aesthetics of the genre. The conclusions firmly assert the theatre's continuous efforts to reinvent itself and experiment, aiming to develop a relevant and universal language within the current cultural context.Item REFLECȚII POSTDRAMATICE ÎN DRAMATURGIA DIN REPUBLICA MOLDOVA(AMTAP, 2025) Maximciuc, DumitrițaTeatrul postdramatic depășește convențiile tradiționale ale dramaturgiei prin fragmentarea narațiunii, stiluri eterogene, hipernaturalism, grotesc și integrarea tehnologiilor moderne. În Republica Moldova fenomenul marchează o schimbare de paradigmă în contextul post-sovietic, într-o scenă teatrală unde granițele dintre arte și științe sociale se estompează. Dramaturgia contemporană reflectă realitățile social-politice în schimbare, fiind caracterizată de jocuri la nivel de limbaj, reflecții asupra identității, abordare estetică orientată spre stimularea simțurilor. Piesa „Alegerea lui Alexandru Suțțo” a dramaturgului Dumitru Crudu este un exemplu reprezentativ, în care dramaturgul utilizează un episod istoric ca pretext pentru a comenta tranzițiile politice și criza identitară. Într-un limbaj fragmentat și ironic, piesa expune o realitate grotescă: poporul continuă să aleagă un conducător decedat, într-o satiră a manipulării, corupției și pasivității colective. Estetica vizuală și senzorială are un rol central: trupul mort al lui Suțțo devine simbolul puterii golite de sens, în timp ce slujitorii săi îl exploatează cu cinism. Dumitru Crudu construiește prin teatrul postdramatic o critică a realității sociale, politice și culturale, apelând la conștiința noastră în scopul eliberării de conformismul și defetismul colectiv. The post-dramatic theatre transcends the traditional conventions of dramaturgy through fragmented narratives, heterogeneous styles, hyper-naturalism, the grotesque, and the integration of modern technologies. In the Republic of Moldova, this phenomenon signals a shift in the perspective within the post-Soviet context, in a theatrical scene where the boundaries between the arts and social sciences are increasingly blurred. Contemporary playwriting reflects the shifting socio-political realities, characterized by a language play, reflections on identity, an aesthetic approach aimed at intense sensory stimulation. The play The Choice of Alexandru Suțțo by playwright Dumitru Crudu is a representative example, using a historical episode as a pretext to comment on political transitions and identity crises. Written in a fragmented and ironic language, the play exposes a grotesque reality: the people continue to elect a deceased leader, in a satirical portrayal of manipulation, corruption, and collective passivity. Visual and sensory aesthetics play a central role: Suțțo’s dead body becomes a symbol of power emptied of meaning, while his servants exploit it cynically. Through the post-dramatic theatre, Dumitru Crudu constructs a bitter critique of social, political, and cultural realities, offering a call for liberation from collective conformism and defeatism.Item ТЕХНИКИ СЦЕНИЧЕСКОЙ ЭКСПРЕССИВНОСТИ КЛАССИЧЕСКОГО ЯПОНСКОГО И КИТАЙСКОГО ТЕАТРОВ В АРХИТЕКТОНИКЕ СПЕКТАКЛЯ РОБЕРА ЛЕПАЖА(AMTAP, 2025) Ermicioi, NinaAcest articol examinează opera lui Robert Lepage în contextul explorării de către regizorii occidentali a tradițiilor teatrelor japonez și chinez. Stilul acestui creator se dezvoltă din rezultatele eficiente ale compilării tehnicilor artei scenice asiatice cu un concept individual al „esteticii arhitecturale”. Datorită unei cunoașteri aprofundate a artei teatrale clasice japoneze, acest regizor manipulează percepția publicului și spațiul teatral. Folosind tehnicile de expresie scenică ale teatrului oriental, Robert Lepage construiește un ansamblu coerent și semnificativ pentru producțiile sale. Similar practicilor scenice chinezești și japoneze, dansul prevalează asupra textului în arhitectonica spectacolelor sale. În cadrul acestei publicații, această teză este susținută prin exemple din spectacolele „Dragonul albastru” și „Cei șapte afluenți ai râului Ota”. This article examines the opera of Robert Lepage in the context of the Western directors' exploration of Japanese and Chinese theater traditions. The style of this artist develops from the effective results of compiling the techniques of Asian stage art with an individual concept of "architectural aesthetics". Thanks to a comprehensive knowledge of classical Japanese theatrical art, this director is able to manipulate the audience's perception and theatrical space. Using the expressivity techniques of the Eastern Theater, Robert Lepage builds a coherent and meaningful ensemble of his productions. Similar to the Chinese and Japanese stage practices, the dance takes precedence over the text in the architectonics of his performances. In this publication, this thesis is supported by examples from the performances „The Blue Dragon” and „The Seven Streams of the River Ōta”.Item СРЕДСТВА ВЫРАЗИТЕЛЬНОСТИ И ТЕХНИКИ АЗИАТСКОГО ТЕАТРА – КОМПОНЕНТЫ СПЕКТАКЛЯ НА ЕВРОПЕЙСКОЙ СЦЕНЕ (КОНЕЦ XX – НАЧАЛО XXI ВЕКОВ)(AMTAP, 2025) Ermicioi, Nina; Târțău, SvetlanaArticolul reprezintă un studiu asupra mijloacelor de expresie și tehnicilor esențiale ale teatrului asiatic care se regăsesc în spectacolele lui Peter Brook, Ariane Mnouchkine, în performance-urile dramatice ale lui Robert Lepage, precum și în producțiile altor regizori de la sfârșitul secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea. Urmărind scopul de a intensifica efectul dramatic, acești regizori introduc în sfera teatrului european modern tehnici caracteristice artei teatrale orientale, cum ar fi gestul, masca, ritualul, diferite modalități de mișcare a actorului în scenă și utilizarea instrumentelor muzicale specifice. Acest studiu evidențiază legătura existentă între tradiția teatrului oriental și inovațiile în teatrul european contemporan. Ca urmare a intersectării cu practicile scenei indiene, japoneze și chinezești, intensitatea spectaculară a produsului regizoral european s-a transformat esențial. Cuvinte-cheie: abhinaya, taiko, roppo, intensitate dramatică, Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Robert Lepage The subject of this article represents the study on the means of expression and essential techniques of the Asian theater which can be found in the performances of Peter Brook, Ariane Mnouchkine, in the dramatic shows of Robert Lepage, as well as in the productions of other theater directors of the late 20th - early 21st centuries. Aiming to intensify the dramatic effect, these directors introduce into the sphere of modern European theater techniques characteristic of Eastern theatre art such as pantomime, mask, ritual, different ways of the actor’s walking on stage, and the use of specific musical instruments. This study highlights the existing link between the tradition of Oriental theater and the innovations within the contemporary European theater. As a result of the intersection with Indian, Japanese and Chinese stage practices, the spectacular intensity of the European directorial product has been significantly transformed. Keywords: abhinaya, taiko, roppo, dramatic intensity, Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Robert LepageItem POLIFUNCȚII ALE FILMULUI DOCUMENTAR DESPRE ARTĂ(AMTAP, 2025) Eftimie, VladLucrarea prezintă șase dintre funcțiile importante ale filmului documentar despre artă. Funcția estetică se remarcă prin folosirea și utilizarea limbajului cinematografic, transformând astfel filmul documentar într-o creație vizuală ce captează atenția publicului spectator. Funcția artistică reinterpretează lucrările de artă prezentate într-un mod creativ. Educarea spectatorilor și ilustrarea de informații într-un context istoric, tehnic și cultural al operelor de artă denotă funcția cognitivă, căreia i se adaugă funcția formativă a acestuia. Prezentarea într-un mod artistic și estetic a operelor de artă, ca și film, face ca filmul documentar despre artă să aibă o importantă funcție de propagare și valorificare a artei. Era digitală potențează funcția de conservare și tezaurizare a filmelor și, implicit, a filmelor documentare despre artă. Filmul documentar despre artă devine un instrument polifuncțional, indispensabil pentru educația, valorificarea și păstrarea artei în contextul cultural contemporan. Cuvinte-cheie: documentar, funcții – estetică, artistică, cognitivă, formativă, valorificare, conservare The paper presents six important functions of the documentary film about art. The aesthetic function is highlighted through the use and application of cinematic language, thus transforming the documentary film into a visual creation that captures the audience's attention. The artistic function reinterprets the artworks presented in a creative manner. Educating viewers and illustrating information within the historical, technical, and cultural context of artworks denotes the cognitive function, which is complemented by its formative function. The artistic and aesthetic presentation of artworks as a film gives the documentary about art an important role in promoting and valuing art. The digital age enhances the preservation and treasure-keeping function of films, including documentaries about art. The documentary film about art becomes a multifunctional tool, indispensable for the education, valorization, and preservation of art in the contemporary cultural context. Keywords: documentary, functions – aesthetic, artistic, cognitive, formative, enhancement, preservationItem RELAȚIA TEATRU – FOLCLOR ÎN ARTA SCENICĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA (ANII 1950-1980)(AMTAP, 2025) Brihuneț, MariaArticolul constituie o introducere în tema ce vizează relația creație populară orală – spectacol teatral, cu unele referințe la istoria apariției teatrului național românesc, dar, în special, la arta teatrală din Republica Moldova. Metoda de cercetare principală a subiectului este cea cultural-istorică, precum și analiza, sinteza. Evidențiem importanța creației populare tradiționale în formarea teatrului din Moldova și formele de manifestare a lor în arta spectacolului la diferite etape ale evoluției teatrului național. Un rol aparte în acest context îi revine textului dramaturgic și viziunii regizorale, în special, în spectacole montate în anii 1950-1980. Concluzionăm că relația dintre scenă și folclor se manifestă în mod diferit, în funcție de imperativele timpului, de talentul și viziunea artistică a personalității creatoare, dar și de libertatea de creație în anumite perioade istorice. Cuvinte cheie: folclor, spectacol teatral, viziune artistică, creație populară, text dramatic The article serves as an introduction to the topic concerning the relationship between the oral folk creation and theatrical performance, with some references to the history of the emergence of the Romanian national theatre, but especially to the theatrical art in the Republic of Moldova. The main research method for this subject is the cultural-historical approach, along with analysis and synthesis. We highlight the importance of traditional folk creation in shaping the theatre in Moldova and its manifestations in the performing arts at different stages of national theatre development. A special role in this context is attributed to the dramatic text and the director’s vision, particularly in the productions staged between the 1950s and 1980s. We conclude that the relationship between the stage and folklore manifests itself differently depending on the demands of the time, the talent and artistic vision of the creative personality, as well as the freedom of creation in certain historical periods. Keywords: folklore, theatre performance, artistic vision, folk creation, dramatic textItem MONODRAMA DIN ULTIMELE DECENII – UN SPAȚIU PENTRU EXPLORAREA PSIHOLOGICĂ PROFUNDĂ(AMTAP, 2025) Triboi, Olga; Târțău, SvetlanaÎn ultimele decenii monodrama s-a impus ca un spațiu scenic ideal pentru explorarea psihologică profundă, prin care dramaturgii și actorii abordează teme complexe legate de identitate, traume personale, alienare și crize sociale. În articol se regăsesc creațiile autorilor din spații esteuropean, post-sovietic, România și Republica Moldova. Monodrama a fost utilizată de autori internaționali și est-europeni ca o platformă de exprimare a tensiunilor interioare. În țările postsovietice, monodrama a devenit un gen esențial pentru abordarea conflictelor identitare și sociale. Dramaturgi precum Evgheni Grișkoveț în Rusia, Alexandr Viter în Ucraina, dar și Nicoleta Esinencu în Republica Moldova, au folosit monodrama pentru a reflecta complexitățile psihologice ale individului într-o lume în schimbare. În acest spațiu teatral, monodrama nu este doar un exercițiu de reflecție personală, ci și o formă de dialog cu societatea, un spațiu pentru a cerceta modul în care crizele istorice și politice influențează lumea interioară a individului. Astfel, monodrama din ultimele decenii oferă nu doar o introspecție psihologică profundă, ci și o oglindă a transformărilor sociale și culturale din întreaga lume. Cuvinte-cheie: monodrama contemporană, explorare psihologică, crize istorice, A. Nelega, S. Kane, E. Grișkoveț, A. Viter, N. Esinencu In the recent decades, monodrama has established itself as an ideal stage medium for deep psychological exploration, allowing playwrights and actors to address complex themes such as identity, personal trauma, alienation, and social crises. The article features the creations of authors from Eastern European, post-Soviet countries, Romania and the Republic of Moldova. Monodrama has been used by both international and Eastern European authors as a platform to express internal tensions. In post-Soviet countries, monodrama has become a vital genre for addressing identity and social conflicts. Playwrights such as Evgeny Grishkovets in Russia, Alexandr Viter in Ukraine, as well as Nicoleta Esinencu in the Republic of Moldova have utilized monodrama to reflect the psychological complexities of individuals living in a rapidly changing world. In this region, monodrama is not only a tool for personal introspection but also a form of dialogue with society, offering a space to explore how historical and political crises shape the inner world of the individual. Thus, monodrama in the recent decades provides not only profound psychological insight but also a mirror reflecting social and cultural transformations worldwide. Keywords: contemporary monodrama, psychological exploration, historical crises, S. Kane, E. Grishkovets, A. Viter, N. EsinencuItem FILMUL-PORTRET ÎN CONTEXTUL FILMULUI DOCUMENTAR CONTEMPORAN(AMTAP, 2024) Fotescu, IrinaÎn contextul filmului documentar contemporan, filmul-portret a devenit pe parcurs mai relevant și mai diversificat. Acest gen de film se află în continuă evoluție și se adaptează la schimbările culturale, sociale și tehnologice. Tehnologia digitală a schimbat fundamental modul în care filmele-portret sunt realizate și distribuite. Astfel, filmul-portret a devenit o platformă pentru explorarea subiectivității și a diversității umane într-un mod profund și captivant. De la portrete ale artiștilor la explorarea vieții cotidiene a oamenilor obișnuiți, se aduc în prim-plan voci și povești care pot fi trecute cu vederea sau marginalizate în alte tipuri de filme documentare. În acest mod, filmul-portret contribuie la o mai mare înțelegere și empatie față de diferite experiențe umane, devenind un instrument eficient în dezvoltarea conștientizării sociale. In the context of the contemporary documentary film, the portrait film has become increasingly relevant and diverse. This film genre is constantly evolving and adapting itself to the cultural, social and technological changes. Digital technology has fundamentally changed the way portrait films are made and distributed. Thus, the portrait film became a platform for exploring human subjectivity and diversity in a deep and engaging way. From portraits of artists to exploring the everyday lives of ordinary people, it brings to the fore voices and stories that may be overlooked or marginalized in other types of documentary films. In this way, the portrait film contributes to greater understanding and empathy towards different human experiences, becoming an effective tool in developing social awareness.Item РЕФОРМУЛИРОВАНИЕ ТЕАТРАЛЬНОГО ЯЗЫКА В КОНТЕКСТЕ ВЗАИМООТНОШЕНИЙ ЗАПАДНОГО И ВОСТОЧНОГО ИСПОЛНИТЕЛЬСКОГО ИСКУССТВА(AMTAP, 2024) Ermicioi, Nina; Târțău, SvetlanaÎn acest articol, autorii încearcă să definească noi calități ale limbajului teatrului european, a cărui reformulare a fost facilitată de mijloacele plastice de exprimare actoricească împrumutate din teatrul asiatic. Grație teoriilor lui Artaud și Craig, dramaturgiei lui Claudel și Yeats, precum și practicilor lui Stanislavski, Brecht, Grotowski, Mnouchkine, Barba, Vasiliev și Okhlopkov, codul teatrului occidental modern a fost reînnoit sub aspectul plasticității psihologice a actorului. Textul într-un spectacol încetează să mai fie un instrument de transmitere a sensului. În schimb, prin gesturi, mișcare și dans, există posibilitatea de a atinge culmile gândirii autorului. In this article, the authors attempt to define new qualities of the language of the European theatre, whose reformulation has been facilitated by the plastic means of acting expression borrowed from the Asian theatre. Thanks to the theories of Artaud and Craig, the dramaturgy of Claudel and Yeats, and the practices of Stanislavski, Brecht, Grotowski, Mnouchkine, Barba, Vasiliev and Okhlopkov, the code of the modern Western theatre has been renewed in terms of the actor's psychological plasticity. The text in a performance ceases to be an instrument for conveying the meaning. Instead, through gestures, movement and dance, there is the possibility of reaching the heights of the author's thought.Item VALORIFICAREA SPECTACOLULUI CARMEN PE SCENELE DIN SPAȚIUL ROMÂNESC(AMTAP, 2024) Varnacova, EleonoraValorificarea spectacolului Carmen pe scenele românești reprezintă un subiect de importanță deosebită în peisajul cultural al țării. Adaptarea acestui spectacol celebru în România a adus nu doar un omagiu unei opere clasice, ci și oportunitatea de a explora și interpreta temele și personajele sale sub un nou aspect. Spectacolul Carmen își găsește rădăcinile într-o poveste pătimașă despre iubire, pasiune și tragedie, care a trezit ecouri prelungi în inimile publicului român. Regizorii și actorii români au dat acestei opere un nou suflu artistic prin inovațiile și interpretările proprii, contribuind astfel la diversitatea scenei teatrale locale. Aprecierea durabilă și popularitatea continuă a acestui spectacol pe scenele românești reflectă nu numai bogăția și diversitatea culturii teatrale din țară, dar și consolidarea poziției operei Carmen ca element esențial al patrimoniului cultural românesc. Teatrele din România și cele din Republica Moldova au o colaborare prodigioasă în domeniul producției de balet și operă Carmen cu participarea artiștilor și trupelor de dans și operă din ambele țări. Această colaborare contribuie la consolidarea relațiilor bilaterale culturale și artistice. The value of the Carmen performance on Romanian stages represents a subject of particular importance in the country's cultural landscape. The adaptation of this celebrated performance in Romania has not only paid homage to a classic opera but has also provided an opportunity to explore and interpret its themes and characters in a new light .The opera Carmen finds its roots in a captivating story of love, passion, and tragedy, which has managed to create a profound echo in the hearts of the Romanian audience. Romanian directors and actors have brought their own interpretations and innovations to this opera, thus contributing to the diversity and richness of the local theatre scene. The enduring appreciation and continued popularity of this performance on Romanian stages not only reflect the richness and diversity of the country's theatrical culture but also consolidate the position of the opera Carmen as an essential element of Romania's cultural heritage. The theaters from Romania and those from the Republic of Moldova have a prodigious collaboration in the field of production of the ballet and opera Carmen with the participatin of artists and dance and opera troups from both countries. This collaboration contributes to the consolidation of bilateral cultural and artistic relations.Item EXPRESII CULTURALE TRADIȚIONALE ÎN DISCURSUL ARTISTIC: PROLEGOMENE(AMTAP, 2024) Brihuneț, Maria; Ghilaș, AnaArticolul are drept obiectiv principal evidențierea specificității termenului de „expresie culturală tradițională” în comparație cu alte concepte ce vizează arta tradițională, memoria culturală ș.a. Metoda istorică și cea comparată constituie aspectele definitorii ale demersului, în care se întreprinde o incursiune în explicarea termenilor „rit”, „ritual”, „folclor”, „tradiții populare”,„expresii culturale tradiționale”. Conceptele respective contribuie la crearea metodologiei de cercetare a procesului cultural contemporan, a discursului artistic epic, liric, teatral. Aria de interese și de investigare o constituie, în special, arta spectacolului teatral din spațiul cultural românesc. The main objective of the article is to highlight the specificity of the term „traditional cultural expression” in comparison with other concepts related to traditional art, cultural memory, etc. The historical and comparative methods are the defining aspects of the approach, which undertakes an exploration of the terms „rite”, „ritual”,„folklore”,„popular traditions” and „traditional cultural expressions”. These concepts contribute to the creation of a research methodology of the contemporary cultural process and the epic, lyrical, and theatrical artistic discourse. The main area of interest and investigation is, particularly, the art of theatrical performance in the Romanian cultural space.Item PERSPECTIVE DE EFICIENTIZARE A CALITĂȚII STUDIILOR ȘI A PERFORMANȚEI VIITORILOR SPECIALIȘTI ÎN DOMENIUL ARTELOR(AMTAP, 2024) Șchiopu, ConstantinÎn articol este abordată problema calității studiilor și a performanței viitorilor specialiști în domeniul artelor. Inițial autorul tratează conceptul de calitate în educație, actualizând câteva nume de referință și definiții destul de importante pentru demersul său științific, care este axat pe ideea că rezultatele învăţării, exprimate în cunoştinţe, competenţe, valori şi atitudini, obţinute prin parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învăţământ, sunt un indiciu al calității studiilor. În viziunea autorului, relația „calitate – scop al educației artistice” implică rezolvarea mai multor probleme legate de conceptele „scop impus”, „scop firesc/adevărat”, primul tip limitând inteligența, mimând relațiile adevărate, cel deal doilea oferind formabililor libertate și oportunități de învățare și de manifestare. Pornind de la ideea că un învățământ fără obiective nu poate fi eficient, autorul face referire la o eroare epistemică: trecerea curriculei disciplinare din Republica Moldova de la obiective la competențe. În concluzie se afirmă că obiectivele de referință concretizează competențele, realizează procesul educațional în ansamblul elementelor constitutive. The article addresses the issue of the quality of studies and the performance of future specialists in the field of arts. Initially, the author deals with the concept of quality in education, updating some reference names and definitions quite important for his scientific approach. His scientific approach is focused on the idea that learning outcomes, expressed in knowledge, skills, values and attitudes, which are obtained by going through and completing a level of education, are an indication of the quality of studies. In the author's view, the relationship „quality – purpose of artistic education” involves the solution of several problems related to the concepts of „imposed purpose”, „natural/true purpose”, the first type limiting intelligence, miming true relationships, the second one giving the trainees freedom and opportunities for learning and expression. Starting from the idea that an education without objectives cannot be effective, the author refers to an epistemic error: the transition of disciplinary curricula in the Republic of Moldova from objectives to competencies. In conclusion, it is stated that the reference objectives concretize the skills, realize the educational process in the ensemble of the constitutive elements.Item DE LA IDEE LA FORMĂ ÎN MONODRAMELE REALIZATE ÎN SCENA TEATRALĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA(AMTAP, 2024) Triboi, Olga; Târțău, SvetlanaRelația între idee și formă a unui text dramatic și realizarea în scenă este interconectată și interdependentă, fiecare aspect contribuind la crearea unei experiențe teatrale complexe și profunde. În articol vom analiza câteva monodrame realizate în scenele din Republica Moldova. În monodramă ideea și forma joacă un rol crucial în exprimarea și prezentarea de către actor unei singure istorii sau experiențe. Monodrama poate explora o gamă largă de subiecte și emoții, de la lupta interioară a unui personaj cu proprii săi „demoni” la explorarea unei teme sociale sau politice relevante. Forma în monodramă este adesea simplă și minimală, cu un singur personaj care își povestește sau își explorează gândurile, sentimentele și acțiunile în fața publicului. Ideea și forma în monodramă sunt strâns legate, deoarece forma aleasă trebuie să susțină și să pună în valoare ideea centrală. În articol vor fi analizate următoarele spectacole din scena autohtonă:„Astro-remisie” de A. Roșca-Ichim, regia D. Acriș de la ART („Angelina Roșca Teatru”); „Maria Tănase. Aș muri moartea nu-mi vine” de N. Cozaru de la TNME (Teatrul Național „Mihai Eminescu”; „ADI” de C. Cheianu, regia D. Gherghel de la TEI (Teatrul Național „Eugene Ionesco”). The relationship between the idea and form of a dramatic text and the realization on the stage is interconnected and interdependent, each aspect contributing to the creation of a complex and profound theatrical experience. In the article, we will analyze some monodramas made on the stages of the Republic of Moldova. In monodrama, the idea and form play a crucial role in the actor's expression and presentation of a single story or experience. Monodrama can explore a wide range of topics and emotions, from a character's inner struggle with his own „demons” to exploring a relevant social or political theme. The form in monodrama is often simple and minimal, with a single character narrating or exploring his thoughts, feelings, and actions to the audience. The idea and form in monodrama are closely related because the chosen form must support and enhance the central idea. The article will analyze the following performances from the local scene: „Astro-remisie” by A. Roșca-Ichim, directed by D. Acriș from ART („Angelina Roșca Theater”); „Maria Tănase. I Would Die, Death Doesn't Come to Me” by N. Cozaru from TNME (National Theater „Mihai Eminecsu”; „ADI” by C. Cheianu, directed by D. Gherghel from TEI (National Theater „Eugene Ionesco”).Item TEATRUL DOCUMENTAR DIN REPUBLICA MOLDOVA (PRIMELE DOUĂ DECENII ALE SECOLULUI XXI)(AMTAP, 2024) Maximciuc, Dumitrița; Roșca, AngelinaAcest articol abordează paradigma teatrului documentar din Republica Moldova de la începutul secolului XXI, care s-a dezvoltat în ultimele două decenii folosind noi tehnici și forme spectaculare, având caracteristici variate în diversele spații geografice, dar cu un element comun: interdependența dintre teatru și realitățile social-politice. Teatrul documentar a devenit extrem de influent în lume, având un impact semnificativ asupra scenei teatrale din Republica Moldova. Textele dramatice documentare elaborate de dramaturgii autohtoni utilizează tehnici precum verbatim, combinarea documentului cu ficțiunea sau inspirarea din cazuri reale și experiențele creatorilor. Prin libertatea de a explora și de a experimenta teatrul documentar aduce pe scena teatrului moldovenesc noi metode de lucru, un nou stil și un mod de comunicare inedit. This article addresses the paradigm of documentary theater in the Republic of Moldova at the beginning of the 21st century, which has developed over the last two decades using new techniques and spectacular forms, with varied characteristics in different geographical areas, but with one common element: the interdependence between the theater and the socio-political realities. Documentary theater has become extremely influential worldwide, having a significant impact on the theater scene in the Republic of Moldova. Documentary dramatic texts created by local playwrights employ techniques such as verbatim, combining documents with fiction, or drawing inspiration from real cases and the experiences of the creators. Through the freedom to explore and experiment the documentary theater brings new working methods, a new style, and an original mode of communication to the Moldovan theater scene.Item ROLUL MIJLOACELOR DE REFACERE A ORGANISMULUI ÎN SISTEMUL DE PREGĂTIRE A ARTIȘTILOR DE DANS(AMTAP, 2024) Moga, CarolinaActualmente, procesul de pregătire a artiștilor de dans impune condiții stricte care generează solicitări fizice, psihice și psihosociale majore. Pe termen lung, această activitate de intensitate înaltă poate genera stări de oboseală, surmenaj sau epuizare. Articolul de față are drept scop identificarea simptomelor oboselii în rândul artiștilor de dans și evidențierea celor mai eficiente mijloace de recuperare a organismului și restabilire a capacității de muncă a acestora. Totodată, urmare a chestionarului aplicat, dansatorii au dobândit cunoștințe despre simptomele oboselii și au obținut unele recomandări care le vor ajuta să evite supraoboseala și să-și păstreze capacitatea de muncă la un nivel înalt. Currently, the training process of dance artists imposes strict conditions that generate major physical, mental and psychosocial demands. In the long term, this high-intensity activity can generate states of fatigue, overwork or exhaustion. The purpose of this article is to identify the symptoms of fatigue among dance artists and highlight the most effective means of recovering the body and restoring their work capacity. At the same time, as a result of the applied questionnaire, the dancers acquired knowledge about the symptoms of fatigue and obtained some recommendations that will help them avoid overfatigue and keep their work capacity at a high level.Item STRADEGII MODERNE DE PROMOVARE A DISTRIBUȚIEI DE FILM(AMTAP, 2024) Timotin, Ludmila; Mărgineanu, VirgilProducția și distribuția filmelor se caracterizează prin transformări remarcabile în ultimii ani, modelate de progresele tehnologice și de preferințele consumatorilor în evoluție. Pe măsură ce industria filmului continuă să se extindă la nivel global, înțelegerea complexității distribuției filmelor a devenit imperativă pentru producătorii de film. Faza de distribuție a filmului joacă un rol crucial în determinarea succesului unui film, deoarece implică promovarea filmului, determinarea strategiilor de lansare, a canalelor de distribuție utilizate și respectarea normelor legale. Această etapă a realizării de film constituie aspectul cel mai puțin teoretizat al industriei cinematografice, ceea ce înseamnă că cercetătorii se află adesea blocați în detaliile cifrelor de lansare sau ale acordurilor de vânzare, fără instrumentele teoretice care i-ar putea ajuta să dea sens acestui teren nefamiliar prin determinarea strategiei de marketing și de lansare a filmului. Film production and distribution have undergone remarkable transformations in recent years, shaped by technological advances and the evolving consumes’ preferences. As the film industry continues to expand globally, understanding the complexity of film distribution has become imperative for filmmakers. The film distribution phase plays a crucial role in determining the success of a film as it involves promoting the film, determining release strategies, distribution channels used and compliance with legal norms. This stage of filmmaking is the least theorized end of the film industry, meaning that researchers often find themselves bogged down in the details of release figures or sales deals, without the theoretical tools that could help them make sense of this unfamiliar terrain by determining the marketing and release strategy of the filmItem КИТАЙСКАЯ МУДРОСТЬ И КАТЕГОРИИ АЗИАТСКОГО ТЕАТРА В ДРАМАТУРГИЧЕСКОМ ИЗМЕРЕНИИ БЕРТОЛЬТА БРЕХТА(AMTAP, 2024) Ermicioi, Nina; Târțău, SvetlanaExistă o opinie conform căreia modul în care Bertolt Brecht și-a creat teatrul este comparabil cu construcția Marelui Zid Chinezesc. Acest articol interpretează esența acestei analogii într-un mod special. De fapt, dimensiunea dramaturgică a lui Brecht este de neconceput fără o componentă orientală. Exemple de citare a gândirii chinezești antice se regăsesc în lucrarea „Omul cel bun din Seciuan”. În același timp, estetica, unicitatea stilistică și metodele de exprimare scenică caracteristice performanțelor artiștilor chinezi sunt parțial reflectate în materialul dramaturgic. Cuvinte-cheie: gândirea chineză antică, Confucius, Mencius, Zhuang Zhou, citare, efectul distanţării, pantomimă There is an opinion that the way Bertolt Brecht created his theatre is comparable to the construction of the Great Wall of China. This article interprets the nature of this analogy in a special way. In fact, Brecht's dramaturgical dimension is inconceivable without an Eastern component. Cases of quoting ancient Chinese thought are found in the work «The Good Person of Szechwan». At the same time, the aesthetics, stylistic uniqueness and methods of stage expression inherent in the play of Chinese artists are partly reflected in the dramaturgical material. Keywords: ancient Chinese thought, Confucius, Mencius, Zhuang Zhou, citation, V-effect, pantomimeItem EVREINOV N. – TEATRALITATEA ȘI MONODRAMA CA O PROIECȚIE A SUFLETULUI PERSONAJULUI CENTRAL ÎN LUMEA EXTERIOARĂ(AMTAP, 2024) Triboi, Olga; Târțău, SvetlanaNikolai Evreinov a fost una dintre personalitățile teatrului rus care a activat la începutul sec. XX. Perioada în care Evreinov a studiat originile artei prin prisma teatralității a fost epoca spargerii fundamentelor și principiilor teatrului contemporan. Laitmotivul căutărilor teoretice ale lui Evreinov a fost tocmai teatralitatea vieții, iar teatrul a fost un mijloc de a transforma realitatea în ceva mai impresionant decât viața însăși. În 1908 Evreinov a citit rezumatul Introducerii în monodramă la Centrul literar și de artă din Moscova, în care a conturat principiul teoriei sale teatrale. Conform teoriei monodramei lui Evreinov, monodrama presupune derularea unor evenimente scenice, proiectate prin conștiința protagonistului. Potrivit lui Evreinov, monodrama este o proiecție a sufletului personajului central în lumea exterioară Cuvinte-cheie: Evreinov, Introducere în monodramă, monodrama, teatralitate, teatralizarea vieții, teoriile lui Evreinov Nikolai Evreinov was one of the personalities of the Russian theater at the beginning of the 20th century. The period in which Evreinov studied the origins of art through the prism of theatricality was the era of breaking the foundations and principles of contemporary theater. The leitmotif of Evreinov's theoretical searches was precisely the theatricalization of life, and the theater was a means of transforming reality into something more impressive than life itself. In 1908, N. Evreinov read the summary of Introduction to Monodrama in the Moscow Literary and Art Circle, in which he outlined the principle of his theatrical theory. According to Evreinov's theory of monodrama, monodrama involves the unfolding of scenic events, projected through the consciousness of the protagonist. According to Evreinov, monodrama is a projection of the central character's soul into the outside world. Keywords: Evreinov, Introduction to Monodrama, monodrama, theatricality, theatricalization of life, Evreinov's theories
- «
- 1 (current)
- 2
- 3
- »